Orfanii de pe DN24D (II)

Luni, 11 iunie 2012, spre seara.

"Combin" un drum catre mama, la Lungesti, cu o vizita la catelusi. De data asta plec inarmat cu cele necesare (cubulete de parizer, hrana uscata, un bidon cu apa si un vas de plastic. La dus m-am oprit la ei. Erau doar 3. Am sperat ca pentru unul dintre ei s-a gasit cineva sa-i ofere un adapost. Le-am dat apa si de sete isi bagau tot capul in vas. Dupa ce s-au linistit cu apa (luni a fost o zi caniculara), i-am hranit pe fiecare. Dupa ce au dat semne de "plictiseala" referitoare la hrana si au revizitat vasul cu apa, merg in drumul meu. Auzind de isprava mea, mama, femeie miloasa, imi da o craticioara de metal emailat ca sa le las si apa si hrana uscata stropita cu apa pentru a fi mai usor de mestecat cu dantura lor. La reaintoarcere spre casa i-am vazut vioi si n-au mai fost asa de speriati. Le-am refacut proviziile. Din pacate l-am vazut la cativa metri in iarba si pe cel care disparuse... Fusese victima unor ciori.