Marti, 12 iunie, 2012. Seara, trecut de ora 22.
A fost o zi plina, cu mult de lucru si simteam nevoia unor momente de relaxare. Asa ca... apa, cubulete de parizer si ceva hrana uscata pentru puiuti. Afara racoare, placut, dupa o zi caniculara. Ajung repede, nu sunt mai mult de 12 km. La lumina farurilor ii vad cu capusorul deasupra ierbii, atenti la zgomotul masinii. Parchez masina in asa fel incat troita se vede ca ziua. Ma apropii de ei si, surpriza, ma latra. O schimbare totala de atitudine. Dupa cateva cuvinte se pare ca m-au recunoscut si alearga in jurul meu. Las sacosa jos si, simtind mirosul de mancare, devin mai nerabdatori. I-am hranit, le-am dat apa, dar n-au mai mancat la fel de mult ca ziua precedenta. Bag seama ca i-a mai vazut cineva, pentru ca aveau unul dintre vase cu lapte, iar ei erau cu burtica plina. Dupa mai bine de jumatate de ora, i-am lasat din nou la adapostul ierbii si al intunericului.
Sper ca-i va adopta un iubitor de animale. Sunt si ei niste sufletele care merita sa traiasca. Mai au nevoie de ajutor, sunt prea mici ca sa vaneze.
Ce spuneti, le gasim un stapan?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu